De aproape 15 zile posturile de televiziune, atât cele naţionale, cât şi cele particulare se întrec în a despica firul în patru pe tema modificărilor propuse de Poliţia Rutieră la Ordonanţa 195/2002, act normativ ce reglementează circulaţia rutieră derulată pe reţeaua drumurilor publice din România.

Caracterul acestor opinii, schimb de idei îmbracă aproape toate formele posibile ale confruntării verbale şi, nu de puţine ori, au fost doar câteva fire de tort până a se ajunge la vorbe grele. Pasiunea în a susţine una sau alta dintre ideile lansate în analiză şi definite ca fiind demne de luat în seamă ori, dimpotrivă, de a fi repudiate fără nici o discuţie a dat totuşi sarea şi piperul acestor confruntări.

În fond, astfel de discuţii aprinse dovedesc, pe de o parte, importanţa subiectului adus în zona dezbaterii publice şi, pe de altă parte, multitudinea opiniilor exprimate faţă de acelaşi subiect arată preocuparea omului cetăţii faţă de viitorul acestui fenomen dinamic, am numit traficul rutier, inclusiv a consecinţelor dureroase suportate de comunitate prin nesocotirea dispoziţiilor legii de către o masă, încă însemnată a participanţilor la trafic.

Elementul de senzaţie lansat în atenţia opiniei colective rezidă în noua concepţie de sancţionare a faptelor cu o puternică încărcătură distructivă, de încălcare a prevederilor legii rutiere de către unele categorii de participanţi la trafic. Oamenii sunt de-acuma împărţiţi în două tabere, una care contestă asprimea măsurilor anticipate (amenzi contravenţionale de mii de lei, măsuri administrative fără precedent în istoria de gen a circulaţiei rutiere autohtone) măsuri care, susţin ei, au menirea de a produce o nouă clasă de şomeri ce ar urma să suporte consecinţele acestor prevederi.

Unii, şi nu puţini, acuză guvernele de până acum, de gestionarea dezastruoasă a ceea ce formează infrastructur