Pe 15 aprilie 2011 a avut loc la Teatrul National din Iasi, sala Studio, premiera la Comedia dragostei si-a urii, spectacol de teatru-dans, pe texte de William Shakespeare. Distributia: Tatiana Ionesi, Emil Coseru. Regia: Ion Mircioaga. Scenografia: Rodica Arghir. Coregrafia: Alice Svaiter. S-a spus despre teatru-dans ca ar fi un discurs teatral intrupat, dansatorul devenind un "artist care intrupeaza mesaje". In actuala montare, un "studiu", s-a optat pentru alternarea momentelor de dans cu cele de discurs actoricesc. Coregrafia este realizata pe diferite variante de tango (pentru copii, prelucrat sau argentinian), urmarind nu atit latura tehnica, executia ireprosabila, cit redarea anumitor mesaje prin gesturi sugestive si imagini plastice. In spatiile dintre momentele coregrafice sint inserate replici din Sonete si din mai multe piese de teatru ale lui Shakespeare, cum ar fi Richard III, Romeo si Julieta, Doi tineri din Verona, Imblinzirea scorpiei, Titus Andronicus. La granita dintre viata si moarte, dintre dragoste si ura, dintre vis si realitate, agonizeaza cele doua personaje indirjite create de doi actori expresivi, ludici: Tatiana Ionesi si Emil Coseru. Cei doi jongleaza parca obsesiv cu celebra replica din Hamlet "Sa dormi, sa mori sau, poate, sa visezi...", de altfel leit-motivul spectacolului. Poate ca, acum batrini, isi amintesc de tinerete, de amorul de altadata. Sau doar viseaza? Unul dintre cele mai importante mesaje ale spectacolului este imposibilitatea sincronizarii ritmurilor afective (pas modern - el, tango-ul clasic - ea). De aici, incercarea disperata, fortata, de sincronizare din partea ei. Refuzul lui. Ulterior, dupa retrairea nuntii din tinerete, rolurile se vor inversa: dispretul ei fata de el, pentru ca nu-i poate sadi in carne un copil, moartea lui. Dincolo de extremele abordate in spectacol (ura si iubire, moarte), scenariul parcurs ne po