Pe vremuri, aproape orice produs era inscriptionat asa. Acum, expresia include si lucruri mai putin bune. Inainte de 1990, pe orice pachet cu grisine scria ca romanii le facusera, nu erau importate cine stie de unde. Pina si borcanelul cu iaurt, pe care se batea lumea la cozi cu noaptea-n cap, avea pe capacul de staniol numele tarii de origine imprimat cu majuscule. Mai sint si astazi, la atitia ani distanta, etichete cu mentiunea "made in Romania", mai ales pe la rafturile cu biscuiti sau paste fainoase. Dar asta nu inseamna ca am ramas de caruta: Romania exporta destul de mult, la rindul ei, numai ca pe ambalaje e imprimata mai curind marca (firma producatoare) sau "made in EU", dovada incontestabila ca ne-am integrat in spatiul comunitar. De altfel, in spatiul comunitar, originea romaneasca este foarte vizibila, nu atit din cauza milioanelor de romani care si-au ales job-uri in alte tari membre, ci pentru cele citeva sute - poate mii - de conationali ce tin sa se evidentieze altfel. In consecinta, politia romana s-a vazut nevoita sa trimita efective pentru a face treaba altor politisti, care s-au declarat depasiti de situatie. Asa s-a intimplat in Italia dupa episodul Mailat, de acum doi ani, asa se intimpla acum in Franta dupa ordinul presedintelui Sarkozy de evacuare a satrelor, sau in tarile nordice - care nu concep ideea de cersetorie. (S-ar putea spune ca e de preferat o clonare de card si o devalizare discreta de cont, decit un tablou mizer pe un colt de trotuar sau in intersectii.) La Bucuresti, autoritatile par sa fie pregatite pentru orice situatie neprevazuta, chiar daca fortele de ordine mai protesteaza din cind in cind fata de micsorarea lefurilor. Aici se poate cersi fara probleme, nu e nimeni deranjat de asta. De furat e ceva mai greu - chestia asta este, de obicei, infractiune. Exista si exceptii, in functie de locul ocupat de faptas in ierarhia soc