I s-a spus deseori că scrie poezii foarte valoroase, de aceea Marian Tălmăcel consideră că a sosit momentul ca toate creaţiile sale să cunoască lumina tiparului.

Nu despărţi niciodată firul unei prietenii pentru că, chiar dacă îl legi, nodul va rămâne. Cel puţin asta spune Marian Tălmăcel, un târgujian în vârstă de 22 de ani, care a reuşit să fie apreciat chiar şi de către cei mai cunoscuţi critici literari. Tânărul a copilărit în oraşul lui Brâncuşi şi încă de mic era pasionat de lumea cărţilor. A urmat cursurile Şcolii Generale Gheorghe Tătărescu şi încă din clasa I era atras de cărţi. „Citeam Jules Verne, Alexandre Dumas, iar prin clasa a VIII am început să citesc şi cărţi care nu aveau legătură cu beletristica. Am ajuns să citesc şi cărţi de matematică distractivă, acest lucru ajutându-mă să fiu remarcat şi la această materie. Nu se rezuma totul la carte. Având o familie mare, mă jucam foarte mult cu fraţii mei. Îmi amintesc că fratele meu s-a aruncat de pe dulap şi şi-a rupt mâna din dorinţa de a mă face să râd, întrucât plângeam foarte tare“, povesteşte Marian. Acesta a fost adus pe lume cu puţin înainte de ziua de naştere a fratelui său mai mare. „Mama i-a spus că eu sunt cadoul pentru el. Am fost adus acasă de ziua lui şi s-a bucurat foarte mult“, mai spune tânărul poet.

Citea cărţi la ore

Viaţa lui Marian pare a fi ruptă dintr-un roman. Acesta a fost prins de nenumărate ori în timp ce citea la ora de tehnologie cărţile lui Robinson Crusoe, iar în timp ce colegii lui de liceu dădeau lucrare la franceză, Marian era pus să scrie poezii. „Am citit mai multă beletristică în generală şi mi-a stimulat foarte mult creativitatea. Când citesc un roman, întru în lumea, le pun feţe oamenilor din cărţi. Am citit recent romanul Analistul, iar acum citesc mai mult cărţi de dezvoltare personală, în limba engleză. Îmi plăcea şi informatica şi vreau să