In ultima vreme emisiunile noastre politice au inceput sa semene grozav cu cele de sport : au un indice Becali scazut. Numesc aici indice Becali intervalul de timp mediu intre inceputul emisiunii si pronuntarea numelui respectiv. Consecinta este ca si continutul emisiunilor respective se apropie din ce in ce mai mult de cele sportive, pline de aruncari de invective, dueluri cu trivialitati si suturi in fund. Televiziunile sunt bineinteles foarte multumite : faptul ca formula magica a ratingului depinde in mod invers proportional de indicele Becali a fost deja confirmat si aplicat cu succes. Pentru campania electorala care urmeaza procesul este insa foarte ingrijorator. Fiindca daca pentru televiziuni o discutie despre ultima “isprava” a domnului Gigi este mai profitabila decat una despre inflatie sau reforma din sanatate, miza alegerilor este mult mai mare decat persoana respectiva, fie ca ea va fi aleasa sau nu. De aceea, ma grabesc sa o las deoparte si sa trec la subiecte mai serioase.

Va marturisesc ca am folosit la randul meu cuvantul “trivialitate” din titlu cu intentia de-a obtine rating. Vom vedea daca am succes. Dar trivialitatile de care vreau sa vorbesc sunt de alta natura decat cele evocate mai sus. “Trivial” mai inseamna ceva obisnuit, care tine de domeniul evidentei. Voi analiza mai jos astfel de afirmatii care sunt servite drept evidente in aceasta perioada de campanie electorala, despre parlamentari si despre candidatii la alegeri. Afirmatii care ar trebui sa ne influenteze in alegerea candidatului favorit. Doar ca la o analiza mai atenta lucrurile nu stau tocmai asa, iar trivialitatile respective trebuie puse intre ghilimele. Iata deci.

1. Initiative legislative. Am dat zilele trecute peste un clasament al parlamentarilor in functie de numarul de initiative legislative. Erau de fapt prezentati – si aspru criticati – doar codasii acestui