Un raport de o jumatate de pagina de comentarii mentale la o pagina citita de carte este o dovada buna a calitatii textului. O carte e buna atunci cand, de la primele pagini, esti invitat intr-un spatiu de gandire in care intrebarile si raspunsurile formulate de autor aduc alte intrebari, la care autorul poate sa nici nu se fi gandit. Mai grav este daca cititorul stie, din capul locului, raspunsurile pe care autorul pare sa le ignore. Din prima categorie face parte, insa, Le Grand dégoût culturel (Marele dezgust cultural, Seuil, 2008), un eseu interesant prin tema, discutabil in argumentare, generos in provocari, scris de Alain Brossat. In primul rand, paradoxala mi se pare pozitia unui ganditor de stanga care face o critica de pe pozitii conservatoare la adresa democratiei culturale de astazi. Pe scurt, iata teza autorului: societatea occidentala contemporana se afla in plin proces de uniformizare datorita adoptarii unui mecanism de functionare sociala de tip cultural, in locul unuia de tip politic. Politic, pentru Brossat, este momentul diviziunii sociale; cel al separarii apelor, al razboiului generalizat, dialectic, desigur, momentul opozitiilor efective, cel al discriminarii structurante. In schimb, cultural este un regim social nivelator, care topeste diviziunile si care reconciliaza divergentele, aducandu-le la cativa numitori comuni, cum ar fi ecologismul, teama de boli, divertismentul. Politicul de astazi este, de fapt, antipolitic, in masura in care, sub numele de cetatean, individul democratiilor contemporane nu mai este invitat sa participe la elaborarea unui spatiu public de decizie si executie normativa altfel decat ridicand mainile in aer. Indiferentierea a devenit, scrie Brossat, "pivotul sau operatorul esential al noii normativitati democratice". Opunandu-l pe Cicero lui Platon, eseistul francez opune doua viziuni asup