Filip Florian, al cărui roman recent "Toate bufniţele" este unul dintre titlurile autohtone care se bucură de cel mai mare succes pe plan naţional şi internaţional, a declarat într-un interviu acordat MEDIAFAX că, în momentul în care nu va mai simţi plăcerea scrisului, se va opri.
Filip Florian vorbeşte în interviul acordat MEDIAFAX despre relaţia pe care o are cu Bucureştiul - oraşul în care s-a născut, dar în care nu poate să scrie -, despre cum s-a îndrăgostit de povestea din "Toate bufniţele", cum a creat cele două personaje, dar şi despre felul în care scrie - o activitate pe care o descrie ca fiind un amestec de chin şi plăcere.
Volumul "Toate bufniţele", care a fost unul dintre bestsellerurile Târgului Gaudeamus de la sfârşitul anului trecut, prezintă două poveşti care se împletesc într-una singură: povestea copilului Luci şi povestea lui Emil, care are în spate o istorie de familie alambicată şi tristă.
Prezentăm interviul acordat MEDIAFAX de Filip Florian:
Reporter: Spuneaţi într-un interviu că nu începeţi să scrieţi o carte până nu vă îndrăgostiţi de tema ei. Când v-aţi îndrăgostit de povestea din "Toate bufniţele"?
Filip Florian: E un pic diferit. Nu e o reţetă a îndrăgostirii, aşa cum e şi în viaţă. Cam aşa este şi cu temele literare, cu cărţile. Adică, la "Degete mici" a fost într-un fel, la "Zilele regelui" în alt fel. Pe parcursul scrierii la "Degete mici" şi la "Zilele regelui", ideile mi-au venit şi din start am ştiut că vor fi carte, cu asta a fost diferit, cu "Toate bufniţele". Am terminat "Zilele regelui" ... o carte care m-a stors, sincer, mă simţeam aşa, ca o legumă deshidratată. Aş fi fost incapabil să mă apuc de ceva nou în lunile alea bune după ce am terminat cartea. Evident că mă tot gândeam, dar nu într-un fel de "Aoleu, ce o să fac?". Laşi mintea liberă ca ... mai degrabă un receptor. La un moment dat, s-