Unde? Despre ce vorbeste, de fapt, filmul lui Cristian Mungiu4 luni, 3 saptamani si 2 zile? Dupa decernarea premiului Palme d’Or, regizorul declara într-un interviu ca filmul nu este unul despre Romania în mod special, ci unul despre oameni, despre felul lor de a fi si de a se comporta. Unde? În ce tara mai poti întalni astfel de rudimente ale demnitatii umane si ale aspiratiilor individuale, decat în spatiul atomizat si încremenit al ceausismului tarziu? Într-o topografie uzuala, strada este calea de acces între doua puncte ale unui oras. Nu si în Romania prabusita, a anului 1987, în care subterana exterioara, cu gropile, mizeria si întunericul ei, se întalnea cu cea interioara, minata de reflexe strambe, spaime ancestrale si instincte primare deviate. În minimul îndreptar al dialogului interuman, adresarea presupune însiruirea logica a unor propozitiuni, însotita de privirea dreapta si reciproca a partenerilor. Nu si în Romania decazuta, unde cei carora li se adreseaza cuvantul, surzi la argumente si orbi la realitati elementare, mormaie constructii semantice aberante, ce tradeaza obsesii personale obscure ori ascund interese materiale meschine. Fonatia nu dezvaluie si întampina, ci ascunde si escamoteaza, azvarlind spre "interlocutor", aidoma unei cartite înfricosate, bulgari informi de rationalitate, amestecati cu saliva defulatorie. În orice abecedar universal al dragostei juvenile stau la loc de frunte cuplul, tandretea si asumarea actului erotic. Nu si în Romania nevertebrata, unde libidoul capata, pe de-o parte, statut de fronda subversiva, iar pe de alta, rang de lege fundamentala în programul autist-megaloman de crestere a indicelui demografic national. În ce alta tara lichidul spermatic putea deveni, atat de raspicat si reiterat, subiect al preocuparilor imediate, obiect al angoasei sociale, norma ideologica stringenta si, totodata, blestemul oricaror rela