Inima Europei este eleganta si moarta, spunea un poet sloven, ajungand la Paris acum 30 de ani. Dar de ce sa te multumesti cu inima unui loc stralucitor, ce are atatea de oferit, mi-am spus pe cand coboram din avion, avid de fiecare maruntis care-mi iesea inainte, ca doar ajunsesem in Franta pentru care atatea carti si filme ma pregatisera. ..
Fireste ca aveam sa ma lecuiesc, simtindu-ma intr-un fel ca un sarantoc orgolios din Orient, si totusi am muscat cu pofta din inima aceasta a Europei, atata cat mi-a fost ingaduit, poate nu mai putin decat lui Tomaz Salamun (marele poet sloven caruia ii apartine versul citat la inceput) in 1978. Inima Frantei nu mi s-a parut chiar moarta, desi astazi metropola nu traieste efervescenta culturala a altor cateva capitale europene, printre care (in primul rand) Berlinul. Dar ce am simtit a fost departe de savorile unei delicatese: a fost gustul unei tarte pline cu nisip, al unui hamburger impachetat in catifea neagra.
Pe 27 martie 2007, La Gare du Nord, realitatea unei stari de tensiune vecina cu panica a dat peste mine cu viteza unui camion pe autostrada A3, acolo unde am si vazut cateva zile mai tarziu un accident grav. Realitatea unei lumi care a cam luat-o la vale - sau care, spun unii, sta pe un butoi de pulbere. Un eveniment de o gravitate moderata (o revolta de cateva ore provocata de agresarea unui tanar congolez recalcitrant de catre fortele de ordine de la metrou) mi-a aratat cat de putin pregatit eram pentru a cunoaste o tara in cultul careia am crescut, dar despre care nu stiam mai nimic. Socialul pur si dur, simplu si rapid ca pumnul unui boxer care te izbeste in plex, m-a derutat si m-a facut, pentru o vreme, sa ma simt confuz si lipsit de repere.
Desigur ca citisem si vazusem la televizor cum periferia pariziana a stat treaza mai multe saptamani si cum au fost incendiate mii de vehicule (o
