La o braserie de pe Saint-Honoré, ospătăriţa ţine morţiş să-mi vorbească în englezeşte, deşi i-am cerut ceva în franceză. Se vede limpede că face asta pentru a-şi dovedi că a reuşit să înveţe limba yankeilor. Asemenea tuturor celor care-şi fac o mândrie din învăţarea unei limbi străine, caută să spună în engleză cât mai multe propoziţii.
Nu e singurul caz de acest fel întâlnit în Parisul lui 2009. Francezii, până mai ieri atât de mândri de limba lor şi atât de nesuferiţi cu alte limbi, cu engleza mai ales, se zbat să înveţe limba lui Shakespeare, dar şi limba dirijorilor de trafic de pe aeroporturi.
La hoteluri, la cafenele, la magazine, la informaţiile din staţiile de metrou, nimeni nu mai strâmbă din nas când i te adresezi în engleză. Dimpotrivă, toţi lasă impresia că abia aşteaptă să-i întrebi ceva în engleză, dovedind astfel că habar n-ai de franceză. Şi parcă pentru a-ţi tăia de la început avântul de a li te adresa în franceză, parizienii te abordează ei primii în engleză. Când le spui că ştii franceza, par niţel dezamăgiţi. Au ratat o bună ocazie de a-şi verifica cunoştinţele de engleză.
Unul dintre afişele cel mai des întâlnite în metroul parizian face reclamă la un curs rapid de învăţare a limbii engleze. Mi s-a părut una dintre cele mai năstruşnice născociri publicitare. Afişul înfăţişează un tip abia ieşit dintr-o bumbăceală. Are cravata zburlită, părul vâlvoi şi un ochi vânăt. E, desigur, cetăţean al Imperiului Britanic. Dedesubt scrie: Opriţi masacrarea limbii engleze! O variantă a acestui îndemn înfăţişează un poliţist britanic abia ieşit din pumni, deşi are bastonul cu el.
*
În metrou, gata să coboare la prima staţie, un bărbat în toată firea pe patine cu rotile. Poartă cască de aviator, ochelari de soare şi, în spate, un rucsac din cele purtate de elevi când vor să aibă mâinile libere pentru a se putea cârp
