Compromisul care nu compromite. Asa a spus presedintele Basescu despre noul guvern. Din pacate, startul este dezastruos. Nu am fost dintre aceia care au sustinut ca simpla idee a asocierii dintre PDL si PSD este imorala, desi e clar ca a reprezentat un moment de cotitura, a incheiat epoca taberelor ireconciliabile si ne-a dus in etapa in care totul e negociabil. Dar modul in care PDL si PSD au pus in practica intelegerea lor a compromis cu adevarat intelegerea. De la balbele cu programul de guvernare pana la componenta cabinetului, totul arata prost. Timp de cateva zile au negociat de zor si cand ieseau de acolo ne spuneau ca discuta programul de guvernare si abia apoi componenta guvernului. Cum de au reusit sa iasa din negocierile despre program fara un program definitiv, nu pot sa-mi imaginez. Scoaterea in public a unui document si apoi schimbarea sa arata prost si confirma cinismul cu care a tratat presa negocierile: de fapt, nu au discutat programul, ci altceva.

Apoi, ne-am fi asteptat ca impartirea ministerelor sa combine principiul apartenentei politice cu cel al competentei si sa se tina seama si de profilul public al candidatilor. Cel putin asa promiteau cei doi lideri de partide in timpul negocierilor "pe programe". De fapt, a rezultat un experiment sinistru de defalcare a administratiei centrale ca la gradinita – unu mie, unu tie –, fara sa fie clar daca partidele au oameni buni pe postul care pica la sorti. Mai rau, in interiorul partidelor s-au distribuit ministerele ca la piata, pe baza de muschi politici. Asa ca ne-am trezit cu o formula ministeriala deprimanta.

Marian Vanghelie s-a razbunat pe scoala care l-a invins in tinerete si a reinstalat-o la Ministerul Educatiei pe Ecaterina Andronescu, cel mai retrograd ministru din domeniu. De la ea ne putem astepta cel mult sa nu mai faca nimic, altfel strica si bruma de reforma din