Accidentul rutier rămâne, pe mai departe, expresia negativă limită a nesocotirii legii rutiere şi nu numai. Anul recent călătorit,a consemnat fapte consumate în zona stradală greu de imaginat. De la ameninţări, înjurii,loviri până la folosirea armelor albe şi a celor neletale sau letale, a fost,deseori, mai puţin de un pas.

Strada a devenit poligon de purjare a prea plinului rezervorului încărcat cu energie negativă acumulată în timp,drept scânteie servind, deseori, o manevră neatentă sau un gest provocator al unui alt partener de drum. Una dintre cele mai de seamă trăsături negative care au îndoliat peisajul rutier din România anului 2012 a fost violenţa la volan. Datorită ei au fost săvârşite accidente de o gravitate ieşită din comun! Paradoxul acestei constatări rezidă în starea generală de nepăsare faţă de semnalele frecvent lansate de ofiţerii din DGPR din IGPR care au ţinut să sublinieze această plagă nenorocită a comportamentului unora dintre oamenii acestei ţări aflaţi în procesul rutier în calitate de şoferi sau pietoni.

Nu poate fi înţeleasă şi cu atât mai puţin acceptată ieşirea de o violenţă excesivă a tânărului care a aplicat lovituri cauzatoare de moarte unui bunic ce traversa pasajul rutier pietonal împingând căruciorul în care se afla nepoţica sa. Fapta s-a consumat în Bucureşti în ultimile luni ale anului 2012, iar autorul a ajuns, firesc, după gratii.

În permanenţă am semnalat ca principală cauză a escaladării actelor de violenţă, căderea în capcana provocărilor lansate de unii şoferi, de regulă tineri şi lipsiţi de orice urmă de bun simţ!

Se ştie, şi nu de ieri sau alaltăieri că circulaţia rutieră este cel mai elocvent exemplu al gradului de bun simţ şi civilizaţie colectivă a unei naţii! Suntem latini, suntem geto-daci, suntem mândri, suntem orice numai disciplinaţi din punct de vedere rutier, categoric, nu suntem! Nu