Omul de la gaze
Apasam telecomanda si ploua cu productii cinematografice despre al Doilea Razboi Mondial, fara sa stim mare lucru despre filmele realizate in Germania nazista.
Pe timpul celui de-al Treilea Reich, s-au turnat 1.100 de filme artistice made in Deutschland, dintre care - hidoasa ironie - peste 500 au fost comedii. Indiscutabil, cea mai scabroasa faima poate fi atribuita peliculei "Evreul Suss" (regia Veit Harlam), despre care Goebbels - ministrul Propagandei - nota cu delicatete in faimosul sau jurnal: "O opera antisemita, foarte pe placul inimii noastre".
Asa afla omul ca setosul Goebbels avea, printre altele, o inima, pastrata conform normelor naziste, la loc intunecos si rece.
"Evreul Suss" si-a atins din plin scopul. In timpul reprezentatiilor si dupa iesirea din salile de spectacol, s-au incins manifestatii spontane, zbierandu-se lozinci precum: "Spanzurati-i pe toti!" si "Afara cu jidanii din Germania!". Chiar si spectatorul Himmler a gasit filmul atat de instructiv, incat a ordonat intregului Gestapo sa-l deguste.
Dar, de departe, cea mai discutabila metafora a cinematografiei din acei ani o reprezinta filmul "Omul de la gaze". O realizare cladita in jurul unui banal functionar care citea contorul de gaze din apartamentul clientilor, batand apropouri stravezii in directia situatiei amuzante din lagarele de concentrare.
O mare cantitate a cinematografiei ordonate de Hitler reprezinta arta din cea mai pura. Iar pentru arta, pentru sacralitatea ei, regizorii Reich-ului au mai apelat la cate un compromis.
De pilda, la unul dintre filme, au facut figuratie numerosi tigani, selectati artistic dintr-un lagar de concentrare.
Se-ntelege ca, dupa ispravirea filmarilor artistii tigani au revenit in lagar, unde-i astepta "Omul de la gaze".
Omul de la gaze
Apa
