Daca “se face un Nou Partid” se face in mod sigur in conditii de profunda clandestinitate. Ca strategie nu e rau de loc. Se numeste “factorul surpriza”. In ziua alegerilor, cand nimeni nu se mai asteapta, prinsi toti fiind cu pomenile si furtisagurile electorale obisnuite, pac, apare la lumina Noul Partid! Chiar in fata urnelor. Echipat, cu secretar general, cu echipa de comunicare, imn compus si interpretat de Paula Seling (versuri, Mircea Cartarascu), sigla, tot…, plus un banner sponsorizat de Academia de Stiinte Suedeza: “Noul Partid, garantia vie a aplicarii integrale a tuturor principiilor morale – romanesti, europene si internationale”. Lovitura de teatru. Adversarii prinsi descoperiti, se pierd cu firea. Noul Partid profita de confuzie (confuzia este intotdeauna urmarea interventiei factorului surpriza, spune manualul). Si astfel, pana sa se dumireasca adversarii, Noul Partid castiga alegerile detasat. Urmeaza o epoca de progres si bunastare.
Sa zicem insa ca scenariul de mai sus nu e realist. In Romania nu se poate face nimic la secret. Cu atat mai putin un ditamai partid de larga respiratie nationala. Deci daca n-am auzit nimic de atata timp, probabil ca motivul e cel banuit. E adevarat, acum mai bine de o luna pe Facebook se depuneau semnaturi la temelia noii forte politice iar adeptii entuziasti scriau pe forumuri lungi mesaje cu tot felul de ganduri, mai clare sau mai neclare, asa cum le treceau ele prin minte in acel moment. Se pare insa ca aceste doua activitati, desi foarte importante, am zice chiar necesare, nu sunt suficente. Ar fi fost bine daca n-ar fi fost necesare dar ar fi fost suficiente. Discutam altfel azi. Asa fiind insa lumea croita, azi discutam altceva. Anume:
Nu ne intrebam ce sanse ar avea Noul Partid sa castige alegerile. Nu ne intrebam ce sanse ar avea sa intre in parlament. Nu ne intrebam nici ce sanse ar avea sa supra
