Dosar nr. (xx). Ascultări neautorizate. Fila 5. Data: 16 Martie 2009, ora 20.00. Locaţia: Biblioteca Palatului Cotroceni.
(Zgomot de pahar atins de sticlă. Se deschide o uşă. Voce bărbătească)
„Bună, fata tatii. Ce bine că te văd, că aveam o problemă cu tine. Voiam mai de mult să vorbim, dar uite că avem programe diferite. Când mă scol eu, te culci tu, când vin eu acasă, tu pleci...”.
(Voce feminină). „Bună tati. Tocmai mă gândeam să caut pe aici nişte volume din Shopenhauer şi Kant, că la Bruxelles o să fiu nevoită să bag nişte citate şi astea sună cel mai bine...”.
(Voce bărbătească). „Tocmai despre asta voiam să discutăm. Ştii, am aflat întâmplător de intenţia ta de a candida pentru europarlamentare. De la nişte împuţiţi de jurnalişti. Şi le-am promis că o să discut cu tine. Acuma să nu-ţi închipui că nu mai pot eu de ce le-am promis fraierilor ăia...”.
(Voce feminină). „Sunt groaznici, tati. Mă urmăresc tot timpul. Astă noapte, la Bamboo, au stat până dimineaţă să vadă dacă nu cumva mă duc la Andrei. M-au urmărit mai ceva ca SPP-ul. Dar ştii bine că nu mai am treabă cu Andrei. Nu vreau ca taică-său să ne dezbine familia. I-am şi transmis-o”.
(Voce bărbătească). „Şi bine ai făcut, fata tatii. Ştii că aştia de la PSD n-au altceva în cap decât să mă lovească, să mă descurajeze să mai lupt pentru popor. Dar să revin la ce voiam să-ţi spun. Tu ştii cel mai bine că eu sunt un preşedinte-luptător. Şi de când sunt mă lupt cu toţi - fie ei prieteni, fie duşmani. Cu duşmanii ştiu cum să procedez: asmut DNA-ul pe ei, îi învrăjbesc, îi duc cu zăhărelul până-i prind la înghesuială şi acolo-i încalec. Ai văzut cum am făcut cu Geonă: acum îmi mănâncă din palmă. Cu prietenii, însă, e mult mai complicat. Mai ales cu intelectualii ăştia, care te umplu de ruj sau de bale sub pretext că nu mai pot de dragul tău. Uite, acuma, umflata aia de Pippidi