O pagină fără egal în calendarul familiei Ion Pillat însemna ziua de 19 noiembrie 1921, cînd soţia poetului, pictoriţa Maria Brateş-Pillat, aducea pe lume, după o fată – Pia, născută la 18 octombrie 1916 –un băiat, care avea să se cheme Dinu (Constantin). Tatăl, îndeobşte sobru, va fi dat frîu liber satisfacţiei, din moment ce-i era împlinită aşteptarea firească a continuităţii numelui. Nimeni nu putea acuza un exces de mîndrie, dacă fericitul părinte ţinea la moştenirea onorabilităţii pe linie paternă şi purta de grijă imaginii sale în societate, dornic să-i fie dusă mai departe reputaţia, asumată prin merit şi demnitate. Unul dintre prietenii anilor de studenţie pariziană şi ulterior părtaş al carierei scriitoriceşti, Horia Furtună, aflat în preajma poetului pînă la capătul zilelor acestuia, găsea necesar să sublinieze: „Copiii au adăugat vieţii lui de vis un ţel realizat“ (Universul literar, 20 mai 1945, număr omagial la moartea lui Ion Pillat). Apariţia copiilor venea să-i susţină acel sentiment de plenitudine cu rezonanţe caracteristice în opera încredinţată tiparului şi în corespondenţa particulară. Aşa cum a dezvoltat un robust cult al strămoşilor, îşi va diversifica repertoriul liric odată cu înmulţirea emoţiilor trăite în prezenţa urmaşilor. Gesturi diafane şi o tandreţe ocrotitoare degajă poezia Somn curat (ciclul „Limpezimi“), spontan cîntec de leagăn spre liniştea copilei în timpul odihnei. Din acelaşi ciclu, versurile Artă poetică erau publicate mai întîi în revistă (Gândirea, aprilie 1927), cu indicaţia expresă: „fetiţei mele Pia“. Suprimarea dedicaţiei în volum confirmă anume filtru practicat de poet în vederea protejării inspiraţiei de aluviunile impure ale intimităţii. În schimb, în comunicările epistolare, absolvite de preocuparea indiscreţiei, afectivitatea se revanşa. Soţii Pillat se aflau în refugiu la Iaşi, de unde poetul îşi informa mam