Scandalul denumit “fundul lui Boc” a atins cote de neimaginat. Toată lumea îşi dă cu părerea, aşa că simt şi eu nevoia să clarific câteva lucruri. Mai ales că am un ascendent: n-am scris un rând în presa comunistă, iar de-a lungul a 22 de ani de presă n-am putut fi acuzat de afaceri oneroase, pentru simplu motiv că nu am nici o afacere.
Nu mă bat cu cărămida în piept, dar am fost şi eu invitat la faimoasa emisiune. M-a sunat producătoarea lui Dan Capatos. Chiar urma să intru în direct, iar răspunsul meu a fost scurt, n-am mai aşteptat subiectul: “Sunt sub contract cu B1 TV, n-am cum să vin. Mulţumesc”. Chiar aşa s-a întâmplat, nu are rost să mă dau rotund.
Sunt amic cu Dan Capatos. Odinioară a fost jurnalist, acum e moderator monden. Nu sunt leşinat după ce face, după târgul ăla de femei. Nu pot să-l tăvălesc, deşi nu sunt de acord cu ce a făcut. Premierul nud, văzut din spate, nu era nici un subiect. Că a dat-o jurnalistic pe chestiunea cu “securitatea premierului” este fix problema lui. Dacă ţine, bine, dacă nu, nu. Cred că a fost vorba doar de o bătălie pentru rating. De câteva zile, aproape o săptămână, concurenţa ştergea pe jos cu Capatos. Şi atunci a apelat la un subiect-bombă. Evident unora din trustul Intact, poate chiar patronului, le-a căzut bine, pe partea politică, parafrazându-l pe Gigi Becali.
Da, Capatos a greşit. Dar nu-mi plac linşajele publice, mai ales când unii care acuză, care arată cu degetul sunt de cel puţin 10 mai pătaţi decât Capatos. Ipocrizia este încă la putere, marii moralişti îşi şterg petele. Da, uite, eu am dreptul să-l acuz pe Capatos, dar nu unii care arată ca dalmaţienii!
