In cei trei ani de domnie şoltic-nervoasă, preşedintele Băsescu a reuşit să spargă din nou Romănia in două bucăţi ingălcevite. Asemenea redecesorului său "edecar", dar asta se intămpla demult, pe vremea democraţiei abia inflorite pe meleagurile proaspăt dezceauşescizate. O bucată de Romănie a străns destulă frustrare in epoca inmormăntată plumburiu la Tărgovişte, şi acum caută să-şi scuze laşităţile, tăcerile de atunci.

Zărită dinspre mitinguri, Romănia e tare urătă. Slută şi lălăie. Hădă chiar. Oameni slinoşi, ştirbi, năduşiţi şi abrutizaţi. O masă de manevră innebunită să primească de-a moaca un mic şi-o bere. Pentru un "Jos sau sus cutare!", făpturile cu identitatea imprumutată işi agită nevricos braţele, işi belesc ochii a ură, işi ţuguie buzele a admiraţie salivară, işi băţăie trupurile borţoase ori sfrijite, se incruntă ameninţător la duşmanii infieraţi de agitatorul de la tribună. Aplaudă umed şi scandează la comandă lozinci tămpe, abandonăndu-se dezgustător păpuşarului-şef, aflat in exces de iubire de sine. Cetăţeanul ajunge ceată şi-aşa prostit şi manipulat se-ncolonează umil spre urne. Unde execută o simplă formalitate, una de-o perversitate sinistră, deoarece, intre votul lui Einstein şi cel al prostului satului, nu-i nici o diferenţă. Geniul şi netotul sunt egali intru democraţie. Şi cum numărul proştilor e infinit, triumfă intotdeauna saltimbancii de partid. Aşadar, un motiv in plus, inatacabil şi dirimant, ca să ocoleşti cabina de vot.

Adunările populare la care apelează cu disperare politicienii prinşi la ananghie au ceva primitiv. Respingător şi nedemn. Vin din inceputurile politicii. Sunt mincinoase şi inutile. O grămadă amorfă, plimbată dintr-un oraş in altul, pe traseul prestabilit al candidatului. Ioc entuziasm şi spontaneitate. Perfide aranjamente ale şefilor de campanii, in complicitate cu liderii judeţeni, şi nimic