Deşi în scenă a intrat şi Bruxelles-ul, firmele româneşti ale căror acţiuni sunt tranzacţionate la bursă nu se lasă prea uşor cunoscute în amănunt de către micii investitori. Cât câştigă directorul general al Renault? Cu cât au scăzut vânzările de Colgate în America de Sud? Unde şi de ce a investit Deutsche Bank în ultimele luni? Ce modele noi va lansa General Motors în perioada imediat următoare? Răspunsul la toate aceste întrebări este public şi îi ajut
Deşi în scenă a intrat şi Bruxelles-ul, firmele româneşti ale căror acţiuni sunt tranzacţionate la bursă nu se lasă prea uşor cunoscute în amănunt de către micii investitori.
Cât câştigă directorul general al Renault? Cu cât au scăzut vânzările de Colgate în America de Sud? Unde şi de ce a investit Deutsche Bank în ultimele luni? Ce modele noi va lansa General Motors în perioada imediat următoare? Răspunsul la toate aceste întrebări este public şi îi ajută pe investitorii de pe piaţa de capital să aleagă o companie sau alta. Alături de datele obişnuite (cifră de afaceri, profit brut şi net, datorii etc.), sunt comunicate, de exemplu, diviziunea pe departamente a vânzărilor şi veniturilor, principalele proiecte şi strategii pe termen scurt şi mediu sau analize cuprinzătoare ale rezultatelor pe tipuri de produse, mărci şi regiuni. Nu la fel stau lucrurile în România, unde informaţii cum ar fi cota de piaţă, salariile şi beneficiile încasate de managerii unei firme sau costurile cu ultima renovare a sediului sau cu înlocuirea flotei auto sunt extrem de rar dezvăluite publicului.
Aparent, şi alte state comunitare au probleme similare, însă lucrurile sunt perfectibile. Cel puţin aşa crede Comisia Europeană, care a emis, în 2004, aşa-numita „Transparency Directive“, care a intrat în vigoare în ianuarie 2007. Potrivit acestui document, firmele