Reatilerul american TJX, proprietarul lanturilor TJ Maxx si TK Maxx a dezvaluit presei ca din baza sa de date au fost furate datele de pe 45,7 de milioane de carduri, reprezentand cel mai mare furt de informatii electronice din istorie.
Motivul pentru care marii retaileri sunt o tinta buna pentru hackeri este evident: volumul impresionant de carduri (debit si credit) folosite pentru plata si, implicit, de informatii personale. Aceste date confidentiale reprezinta motorul intregii economii subterane.
Unii creeaza virusi pentru a fura informatiile direct din PC-uri, grupurile de phishing incearca sa pacaleasca oamenii sa le divulge, iar altii patrund fraudulos in bazele de date ale marilor comercianti. Gradul de risc al primelor doua categorii este destul de mare, in conditiile in care efortul depus in cele doua cazuri se poate solda cu un esec, luni intregi de munca putand fi irosite intr-o singura clipa. Insa un hacker care sparge o baza de date nu are nimic de pierdut, iar "premiul", in carduri copiate, poate fi de ordinul zecilor de milioane, asa cum s-a intamplat la TJX.
In acest moment nu se cunoaste exact cum au reusit hackerii sa patrunda in sistemul TK Maxx, dar mai ales cum au reusit sa treaca neobservati aproape doi ani.
Cei care investigheaza aceasta frauda sustin ca, in prezent, doua treimi din cele aproximativ 45 de milioane de carduri ale caror informatii au fost furate, sunt expirate.
Cam singura problema cu care s-ar fi putut confrunta hackerii se refera la vanzarea informatiilor furate inainte de a-si pierde valoarea, in conditiile in care procesarea catorva zeci de mii de date poate dura foarte mult si se poate solda cu pierderi mari pentru infractori.
Pretul mediu platit pentru acest tip de date nu pare sa fi suferit vreo scadere, in ciuda cresterii ofertei, ca urmare a furtului de la TJX, sustin analistii. Acest
