Cu toate ca finalul lor nu garanteaza aderarea la Uniunea Europeana, negocierile pe care Comisia Europeana le-a demarat saptamana trecuta cu Turcia sunt o victorie importanta a guvernului de la Ankara. Incununeaza decenii de interventii directe sau prin intermediul guvernelor europene prietene, cel mai important si mai puternic fiind Marea Britanie. Daca Jack Straw, ministrul afacerilor externe al Marii Britanii, nu ar fi presat Comisia Europeana, Turcia nu si-ar fi vazut visul cu ochi

Cu toate ca finalul lor nu garanteaza aderarea la Uniunea Europeana, negocierile pe care Comisia Europeana le-a demarat saptamana trecuta cu Turcia sunt o victorie importanta a guvernului de la Ankara. Incununeaza decenii de interventii directe sau prin intermediul guvernelor europene prietene, cel mai important si mai puternic fiind Marea Britanie. Daca Jack Straw, ministrul afacerilor externe al Marii Britanii, nu ar fi presat Comisia Europeana, Turcia nu si-ar fi vazut visul cu ochii. Austria si Franta ar fi fost printre primele care ar fi blocat inceperea negocierilor, cetatenii celor doua tari fiind infricosati de spectrul navalirii milioanelor de turci in cautare de locuri de munca. Talentele de negociator ale lui Jack Straw, potentate de puternicul lobby proturc al guvernului SUA, i-a facut pe sceptici sa cedeze. Asa ca Turcia se pregateste ca pe 20 octombrie sa inceapa prima etapa a negocierilor, iar SUA si Marea Britanie se felicita ca au reusit sa dezamorseze pericolul pe care supararea guvernului de la Ankara l-ar fi reprezentat, in cazul unui refuz european. Premierul Recep Tayyip Erdogan anuntase recent nemultumirea concetatenilor sai si posibila schimbare a prioritatilor politicii externe, in sensul parasirii aliantei cu partenerii vestici traditionali.

Aparent, victoria Turciei nu are r