Iata ca muzica la volum decent, patima mea inclusiv vocala pentru tenis de masa si poate nervii cam intinsi ai unui manager din cauza legii anti-fumat (care i-a cam golit clubul) ne-au procopsit cu o patanie pe care n-o vom uita in curind. Acum doua saptamini, mi-a fost dat sa traiesc o experienta unica: pentru prima data in viata mea am fost dat afara de undeva. Dintr-un club. Club Motor. De mai bine de patru ani, de prin 2004, mai exact, acolo ne-am intilnit aproape invariabil saptamina de saptamina doi, trei prieteni (uneori mai multi) ca sa jucam tenis de masa. Aproape-ntotdeauna, dupa doua-trei ore de tenis, ramineam la o bere, bere la care, de regula, ne adunam mai multi decit cei care jucasem tenis. Altfel spus, am fost clienti vechi si stabili. Si datorita noua, Club Motor a intrat pina si in literatura romana, de vreme ce un prieten a scos anul trecut un apreciat volum de poezii la Cartea Romaneasca, volum in care are doua poeme: "Inainte de Motor" si "La Motor, dupa Club 8" (Radu Andriescu, Padurea metalurgica, Bucuresti, 2008)! In fine, am lasat bani grei - vechi si noi - acolo. Impatimiti ai acestui sport fiind, am suportat de-a lungul anilor toate vicisitudinile aferente unui club mereu in rearanjare/reamenajare. Au fost perioade in care nu exista zi si ora in care sa nu se plimbe vreun muncitor cu o scara pe linga mesele de tenis; in care sa nu turuie infernal vreo bormasina. Le-am suportat pe toate, doara dragostea de tenis nu putea fi pusa-n umbra de astfel de inconveniente, oricit de regulate si siciitoare erau. Ne-am resemnat si in privinta muzicii care - in functie de barman, presupun - adesea racnea din boxe, de-ti putea face zob concentrarea (intre doi impatimiti, orice set sau meci se joaca "pe viata si pe moarte"...) ori imposibil sa te-ntelegi cu cel de linga tine dupa tenis, la bere. Ori de cite ori ne-am exprimat doleanta ca muzica sa fie da