Primul instrument juridic din istoria Uniunii Europene în domeniul integrării romilor a fost adoptat în cadrul reuniunii  Consiliului de ministri ai muncii de la debutul săptămânii trecute (10 Decembrie 2013). Concret, s-a formulat o recomandare « cu privire la măsuri eficiente de integrare a romilor în statele membre . Faptul că incluziunea romilor a fost pusă din nou pe agenda unei instituții europene (după comunicarea Comisiei Europene din iunie 2013), este o expresie atât a voinței politice europene (a UE), cât și a celei naționale (a statelor membre) de a găsi soluții care să coordoneze acțiunile individuale ale statelor în hățisul unei problematici din ce în ce mai complexe. Cât de mult poate îmbunătăți status quo-ul această recomandare este incert. Experiența demersurilor și propunerilor în domeniul integrării romilor ne arată clar că nu putem vorbi despre lipsa de inițiativă, nici la nivelul UE, nici la nivelul statelor membre,  ci mai degrabă de soluții deficitare și implementare parțială. Preocupare și implicare. Fața blândă a europenilor În discuțiile de zi cu zi, noi, cetățenii europeni de aici și de acolo, ne arătăm deseori preocupați de problematica romă, de cum și ce putem face noi, la nivel individual sau de societate civilă, pentru a ajuta procesul de integrare a romilor. De multe ori însă, neputința și incapacitatea de acționa țintit și eficient, ne face să fim ipocriți și să emitem păreri nefondate, care nu pot fi traduse în acțiuni reale. Situația descrisă mai sus poate fi cu ușurință translatată la nivelul politicilor sociale ale statelor membre și ale instituțiilor europene. UE are o tradiție veche a dezbaterilor pe tema integrării romilor, devenite și mai frecvente și mai bine conturate după aderările țărilor din Europa Centrală și de Est, țări cu comunități mari de romi. Dezbaterile sunt urmate de recomandări de tot felul, aflate la îndemâna t