Miracolul începe chiar din momentul când urci în avion, dacă zbori spre Tokyo cu Japan Airlines. Stilul în care eşti primit de stewardese te transportă deja în altă lume în care graţia şi politeţea au un sens profund. Chiar dacă îţi spui „toate aceste zâmbete şi plecăciuni sunt strict profesionale”, nu poţi să nu remarci că japonezii au această ştiinţă de a personaliza politeţea: chiar crezi că erai aşteptat în avion şi că prezenţa ta acolo este o bucurie pentru tot personalul navigant.
Zburând apoi, timp de 12 ore, spre Tokyo, ţi se confirmă senzaţia că te îndepărtezi de o lume brutală şi lipsită de delicateţe pentru a intra în alte coduri comportamentale şi culturale. Când ţi se serveşte, de exemplu, platoul cu mâncare, ai un prim contact cu subtilităţile bucătăriei japoneze. De fiecare dată când o stewardesă japoneză îţi întinde o ceaşcă de ceai verde sau îţi adresează o întrebare, atât gesturile, cât şi frazele sale sunt precedate şi încheiate cu o înclinare a capului.
Se spune că japonezii nu ştiu să spună „nu” şi că utilizează tot felul de piruete verbale ca să evite această formă de brutalitate comportamentală care este negaţia directă. Când pui piciorul pe solul nipon şi începi să ai contacte cu ei descoperi brusc că pe această incapacitate de a spune un „nu” direct se poate construi o întreagă civilizaţie.
Iată însă alte detalii de natură să te destabilizeze imediat ce ajungi la Tokyo. Stilul în care se poată cu tine taximetristul (care, în plus, poartă mănuşi albe) te face să crezi că ai devenit peste noapte o personalitate extrem de importantă (şi oricum nu acceptă bacşiş pentru că s-ar simţi jignit). Dorinţa, dar şi vocaţia japonezilor de a-şi servi bine clienţii nu au termen de comparaţie. În orice magazin, chiar dacă ai cumpărat doar un iaurt sau doar o pastă de dinţi, vânzătorul îţi vorbeşte în timp ce îţi ia banii, în timp ce îţi
