Înţelesesem că şi Mugur Isărescu voia să se implice în reabilitarea Centrului Istoric.
Hai s-o lăsăm, Isărescu şi-ar dori să fie bănci pe lângă Banca Naţională. Ar fi ok să fie bănci în zona Băncii Naţionale, dar pentru asta ar trebui nişte legi pentru ca pe ăia care ţin clădirile în paragină ca să dea tunuri imobiliare cu ele să-i forţezi. Ai clădire în Centrul Istoric, ai şi responsabilităţi. Dacă în Centrul Istoric al oraşului meu tu eşti proprietar, atunci refă-ţi clădirea. Ai un an. Nu o refaci, ţi-o confisc. Pe loc. Pentru că Centrul Istoric nu e al lu' mă-ta! E al oraşului. E a ta, exploateaz-o, ia-ţi bani! Dar ai responsabilităţi. Nu să zici: "O las aşa, dă-o dracu, îmi cade balconu', omoară un copil, ce contează..."
Tu ai refăcut clădirea care găzduieşte irish pub-ul tău din Centrul vechi...
Când treceau nemţii şi îmi fotografiau pub-ul "dărâmat", intram în pământ de ruşine. A fost clipa în care am zis: eu nu pot să trăiesc în aşa ceva! Şi am refăcut toată clădirea. Acum trec nemţii, fotografiază aceeaşi clădire şi zic: oau! Şi sunt mândru!
Câţi ţi-au urmat exemplul?
Mulţi. A fost pe urmă ca un boom. Deci, se poate. Şi chestia asta vreau să o extind la nivel naţional. Pentru că vreau ca între graniţele ţării mele să trăiesc civilizat.
Cum?
O să anunţ în ianuarie! Revenind, în primul rând, am conştientizat că nu vreau să plec din ţară şi, în al doilea rând, a fost chiar acest declick cu Centrul istoric, când am hotărât să încep lupta asta, de nebun, cu delăsarea şi cu lenea şi am văzut că se poate. Apoi am purtat lupta cu magazinul "Muzica", spaţiu care ştii bine ce devenise. Rog acum pe oricine să treacă pe Calea Victoriei, să vadă magazinul "Muzica". O să zică da, magazinul ăsta e de Calea Victoriei, o emblemă a oraşului în care trăiesc.
Cum ai învăţat să faci afaceri?
M-au învăţat prie