Cârnaţii, friptura şi sarmalele nu lipsesc de pe masa de Crăciun

La sate, bănăţenii încă mai gătesc preparate tradiţionale şi respectă datinile din vechime.

În Banat, sărbătorile de iarnă aduc pe mese mâncăruri gătite din carne de porc. În dimineaţa sacrificării animalului, la ceas de sărbătoare, gazdele prepară o mâncare din sânge şi ceapă, numită „borândău”, care se consumă, obligatoriu, cu rachiu fiert. Apoi, pe măsură ce porcul este tranşat, gazda face o tocană după model nemţesc, cu mult usturoi, boia şi, neapărat, mămăligă. Seara, toţi cei care au ostenit în jurul porcului participă la o pomană îndestulătoare. Se scot pe masă cârnaţi proaspeţi, sângerete, carne friptă, tobă făcută din limbă, inimă şi rinichi. Nu pot lipsi murăturile, iar rachiul se transformă, firesc, în vin fiert. Absolut specifică zonei Banatului este slănina puţin afumată, pisată cu ceapă. Amestecul, intitulat la sate „chisătură“, se întinde pe pâine şi este mult mai gustos decât pare.

Cozonac şi cornuleţe

O dată porcul tăiat, gospodarii fac cârnaţi, caltaboşi, denumiţi, popular, „maioşi”, jumări, zise şi „crame” în zona Almăjului, dar şi coaste afumate sau şuncă, sărate şi puse la afumat pentru şase săptămâni. Cu 4-5 zile înainte de Crăciun, după ce porcul este tăiat şi aşteaptă cuminte în frigider, bănăţencele se apucă să frământe cozonacii, pregătesc creme pentru torturi, cornuleţe cu nucă sau prăjituri cu osânză – cunoscute şi sub denumirea de „haioş”. Sarmalele fierb în clocot iar copiii ciugulesc pe furiş din bunătăţi. O altă specialitate a bănăţenilor este muşchiul de porc umplut cu pastă de cârnaţi, învelit în prapur şi fript la cuptor. Foarte important în tradiţia populară este nu doar cozonacul, ci şi colacul, frământat cu lapte şi drojdie. Deşi la prima vedere pare un simplu produs de panificaţie, colacul făcut de Crăciun diferă de cel de Paşte