Dupa formarea guvernului, al doilea pas major în perioada postelectorala este amendarea Constitutiei. Un pas înainte facut gresit nu este un pas înainte în directia buna. Constitutia, desi ratificata prin votul kurzilor si siitilor la 15 octombrie anul trecut, nu a fost adoptata în urma unui consens care sa se fondeze pe adeziunea rezultata în urma unui compromis inclusiv cu toate comunitatile. Constitutia este marcata de un viciu de nastere care o handicapeaza. Sunitii se opun multor prevederi, în special privind posibilitatea regionalizarii si distributia resurselor obtinute din exploatarea petrolului. Totusi, nu trebuie uitat ca sunitii au dominat tara de la obtinerea independentei în 1920, iar siitii si kurzii au fost adesea asupriti de un guvern central autoritar. Si americanii au avut antifederalistii lor. Spre deosebire de cei americani, antifederalistii irakieni, sunitii, sunt opusi unei federatii cu un guvern central foarte slab. Constitutia Americana prevedea, în 1788, ca va intra în vigoare dupa ce va fi ratificata de adunarile legislative a 9 dintre cele 13 state originale. Deci erau necesare doua treimi dintre statele membre ale federatiei americane pentru adoptarea Constitutiei, pe cand în Irak a fost vorba de doua treimi dintre alegatorii din cel putin trei provincii pentru a bloca adoptarea ei. Irakienii nu au avut un Federalist Papers, nu au avut un Madison, Jay sau Hamilton care sa ofere interpretari si explicatii ale Constitutiei pentru toti electorii. Multi irakieni nu au aflat decat din predicile imamilor din moschei despre document. Sunitii au cerut amendarea a sase articole din Constitutie, conditionand astfel participarea în alegerile din decembrie. Se pare ca un acord preliminar a fost atins: un comitet al noului parlament va propune amendamente Constitutiei. Cel mai probabil, amendamentele vor fi adoptate în parlament în ciuda unor probleme