Cristiana Bota (62 de ani) rămâne una dintre cele mai îndrăgite crainice TV din perioada de dinainte de 1989. Cristiana Bota spune că a ajuns crainică din întâmplare. Avea emoţii îngrozitoare în timpul jurnalului, dar mărturiseşte că munca în televiziune i-a adus multe bucurii.
Citiţi şi: Românii preferă ştirile prezentate de femei
„Adevărul": Cum aţi ajuns în presă?
Cristiana Bota: Eram studentă la Facultatea de Filologie, la limbi străine. În anul al II-lea ne-au luat la Ziarul „Informaţia Bucureştiului" să facem practică şi acolo am rămas. Îmi plăcea foarte tare. Făceam rubrici de artă plastică, de teatru, cronici de film. La un singur domeniu nu mă pricepeam, cel economic. Primul meu material a fost despre o expoziţie de fotografie.
Aţi plecat apoi la Televiziunea Română?
După ce am terminat Facultatea, am mai stat doi ani la ziarul „Informaţia Bucureştiului" şi, pentru că şeful meu n-a vrut să mă lase să plec cu BTT (Biroul de Turism pentru Tineret - n.r.) - mi se oferise o excursie în Italia şi Algeria, iar el trebuia să semneze că mă întorc şi că răspunde pentru mine - am plecat. Fiind o tânără revoluţionară şi spunându-mi o colegă «Du-te la Televiziune, că acolo se caută oameni», m-am dus la redacţia de cultură a lui Dinu Săraru şi la redacţia de copii şi tineret. Pur şi simplu am zis: «Vreau să vin să lucrez». Între timp, figuram angajată la ziar, unde n-am vrut să mai merg.
Cum a fost începutul la Televiziune?
Nu ştiam cum se face filmul, cum e camera, cum înregistrezi. Întâi am făcut nişte emisiuni de versuri. Luam câte un actor, îl puneam într-o sală de muzeu, recita versuri frumoase, iar eu montam şi dădeam emisiunea. „De dragoste" se numea. Dup-aia am lucrat la emisiuni de divertisment, făceam filme. Nu ştiam cum se filmează, cum se ţine microfonul, nu ştiam absolut nimic, dar am avut colegi care m-au învăţat.
