Am in fata o carte subtirica si eleganta. Textul propriu-zis are vreo 70 de pagini, iar notele - aproape 18 (asadar, cam o patrime din text). Se cheama Planeta Moft, a aparut in cadrul proiectului Asociatiei Scriitorilor "Biblioteca Bucuresti", in colaborare cu Editura Cartea Romaneasca. Autorul poate fi vazut pe coperta intr-o fotografie: un barbat inca tanar, ce te priveste drept in ochi, cu o barba atinsa usor de incaruntire. Numele lui: Alexandru Condeescu. Pe carte sta scris "debut". Anul aparitiei: 1997.

Abia acum, cand Alexandru Condeescu nu mai este, sesisez cat de tarziu a debutat: la 47 de ani, ca Arghezi. Atata doar ca Arghezi avea sa mai traiasca o viata de om, in timp ce fostul meu coleg de "filo" - doar un deceniu. In fapt, un critic nu traieste neaparat in carti, ci mai ales in viata activa a publicatiilor, exprimandu-si fie in cronici, fie in eseuri sau analize sistemul critic, validandu-se prin optiuni, capatand notorietate si autoritate prin judecatile de valoare. Or, Alexandru debutase de pe vremea studentiei noastre, era pasionat in principal de domeniul cercetarii literare - atitudine si orientare ce dovedeau o anume artistocratie in domeniul literelor, acolo unde tot studentul scria poezie, proza si se visa regizor daca nu cumva si actor sau, mai ales, actrita. De altfel, prin imbracaminte, gesturi, limbaj, educatie facea o figura aparte in noianul de studenti din anii '70: jucase rugbi - adica un sport nobil, nu batuse mingea pe maidan ca unii dintre noi -, facuse un an de Politehnica, avea, asadar, avantajul unui an in plus, ceea ce la niste abia iesiti din adolescenta se vede bine de tot, era la cercul de critica si teorie literara (condus parca de profesorul Savin Bratu), imbratisand, alaturi de alti cativa colegi - Paul Dugneanu, Valentin F. Mihaescu, Mihai Bucataru, George Tudor - noile tendinte in domeniu: tematismul, stru