Adăpostită de ploaie şi încălzindu-şi mâinile la jarul grătarului, tanti Bambina priveşte tristă, din fotoliul ei ergonomic de corporatistă la vreo multinaţională, valurile de flori pe care nici o surată de-a ei nu e în stare să le vândă. De 50 de ani vinde flori în piaţa en-gros din vechiul cartier Uranus, dar ca anul acesta n-a mai văzut: „Înainte, aduceam un tir de lalele din Olanda şi se bătea lumea pe ele, în câteva ore era gata. Acum, nu-l dau nici într-o lună. Înainte făceam palate din ce vindeam, acum scot 20 de milioane pe lună." Dintr-un cort de peste drum al Bambinei, Flori rupe cu dinţii un piept de pui de pe grătarul ei şi zice că anul acesta astrele păreau că s-au aliniat bine pentru vânzare: 1 şi 8 martie au picat, după multă vreme, într-o zi de luni. „Contează foarte mult să fie în timpul săptămânii, că-s deschise birourile şi şcolile", intervine tanti Bambina, explicând managementul aface-rii. Degeaba însă, necazurile s-au ţinut lanţ şi florile nu s-au dat nici atunci, nici de Sfântul Valentin, nici de Dragobete, nici măcar de ziua lor, de Florii. „Ce să vinzi, că mi s-au făcut picioarele ca la pedichiură în apa asta", blesteamă şi Flori ploaia rece.
Găleţi mari, pline cu mii de lalele, garoafe sau jerbere, stau în aşteptarea clienţilor care cumpără en-gros, să le vândă mai departe, sau măcar să fie uşurate de câteva fire de trecătorii ocazionali. „Aducem pe jumătate faţă de anul trecut şi nici p-alea nu le dăm. Să ştii că a-nceput să se simtă criza de vara trecută. Şi floarea-i perisabilă, merge la gunoi", zice o florăreasă abătută, în timp ce smulge petalele uscate ale trandafirilor ei albi, iar pe cei veştejiţi irecuperabil îi aruncă într-o grămadă, în noroi. Lili, în şorţul ei înflorat, mai găseşte însă chef de glume, precum vestitul Murphy, care a spus răspicat că dacă se poate să fie mai rău, atunci cu siguranţă va fi: „De 8 martie a fost