„Va fi un an greu. Cel mai greu”.... Zic unii, fie dintr-un fotoliu confortabil de ministru, fie tremurând cu ultimul cupon de pensie în mână. Da, va fi un an greu. Dar nu altfel faţă de restul. Din simplu motiv că nu s-a schimbat nimic. Şi nu în jurul nostru, ci în noi înşine.
Suntem aceiaşi români, de veacuri. Aceiaşi români care aşteaptă mereu izbăvirea de la un vodă, de la un imperiu sau de la un Dumnezeu, în întâmpinarea căruia ieşim aruncând sume colosale pe case mari cu turnuri de piatră.
Ce va fi în 2013? Va fi un an în care unii dintre noi vor munci de dimineaţa până noaptea, vor plăti taxe şi impozite, se vor îmbolnăvi de inimă sau de ficat, citind somaţiile de la bănci sau de la Fisc. Va fi un an în care alţii dintre noi vor lua şpagă peste şpagă, pentru cea mai neînsemnată hârtie, dar şi pentru construcţia unei autostrăzi. Şi va fi tot un an în care acestora din urmă le vor creşte conturile mereu ascunse.
Va fi un an în care vor mai muri personalităţi. Şi unii dintre noi vor sta cu ochii lipiţi de ecrane pentru a asista la mascarada orchestrată de televiziuni, în goana după audienţă, manipulare şi bani. Şi va fi un an în care alţii dintre noi vor juca roluri de măscărici, pentru a pune în scenă aceste mascarade. Va fi tot un an în care unii dintre noi vor urî şi vor înjura. Vor fi partizani înfocaţi ai useliştilor, pedeliştilor sau ale altor formaţiuni politice. Va fi un an în care ne vom acuza reciproc şi ne vom bate cu pumnul în piept apărând nişte interese şi indivizi pentru care niciodată nu vom conta.
Va fi un an în care vom schimba, pentru a mia oară, legea educaţiei. Va fi un an în care ne vom lamenta, pentru a câta oară?, că avem o generaţie de copii dezastruoasă, incapabilă să treacă un examen de bacalaureat. Şi vom începe, încă o dată, să plângem de mila viitorului nostru, să râdem de cât de proaste s