Despre vecinii noştri din fosta Iugoslavie nu mai aflăm mare lucru. De cînd s-au terminat războaiele, deportările şi epurările etnice, presa noastră nu mai e interesată de ceea ce se întîmplă acolo. Sigur, democratizarea şi revenirea la o administraţie normală a oraşelor împărţite în sectoare pe criterii etnice sînt subiecte mai plicticoase decît bombele şi pagubele colaterale. Sigur, nici în presa occidentală fosta Iugoslavie nu mai "ţine prima pagină" - nici măcar procesul de la Haga al lui Miloşevici nu mai e urmărit cu sufletul la gură. Diferenţa este însă că presa din Europa Occidentală urmăreşte totuşi, prin corespondenţii săi permanenţi sau speciali, drumul complicat către normalitate al oamenilor care încearcă să-şi reconstruiască viaţa şi să uite de ororile prin care au trecut. La noi, în schimb, apropierea mult clamată la sfîrşitul anilor '90 (românii de lîngă Dunăre declarau, în timpul bombardamentelor de la Belgrad, că văd cerul luminat şi aud bubuiturile) s-a pierdut în lungul lanţ al circulaţiei ştirilor: despre vecinii noştri aflăm doar de la agenţiile de presă americane, franceze ori britanice. Iar în fosta Iugoslavie se întîmplă multe şi complicate. La Belgrad, rezultatele alegerilor au dus la o alianţă împotriva firii între democraţi şi partidul lui Miloşevici. Slovenia e deja în Europa, departe nu numai de trecutul recent, dar şi de fostele republici-surori. Croaţia avansează şi ea impetuos în aceeaşi direcţie, chiar dacă urmele trecutului sînt mai vizibile. Macedonia, anunţă agenţiile de presă, îşi va depune cererea de aderare la UE pe 26 februarie, deşi are nu doar dificultăţi economice, ci şi complicate probleme interetnice. Situaţia din Bosnia-Herzegovina rămîne cea mai dificilă: acolo dezideratele normalităţii înseamnă nu doar termeni abstracţi precum democratizarea sau dezvoltarea economică, dar şi chestiuni concrete: să curgă apa la r