Ce faci dacă nu ai timp de pus murături sau o cămară potrivită pentru păstrarea lor? Clubul gospodinelor deştepte a găsit o soluţie: murăturile lui Karoly Sukosd.„Adevărul de Seară“ publică în fiecare joi povestea unor produse autohtone pentru care clujenii traversează oraşul, stau la coadă sau se înscriu pe liste de aşteptare.

La cei peste 60 de ani pe care îi are, Doinei Deac îi vine greu să mai umble prin pieţe după legume şi să le care pe urmă acasă, pentru murături. În plus, n-o prea ajută nici cămara de la bloc la păstrarea conservelor. „De când am descoperit murăturile de la piaţă nici nu mi-am mai făcut probleme. Mai întâi am încercat castraveţii, în salata de Boeuf. Din magazine niciodată nu mi-au plăcut, pentru că au gust de oţet. Ăştia, în schimb, nu ştiu cum îi fac, dar seamănă cu ce puneam io pe iarnă“, spune ea. Acum cumpără de la chioşcul din Piaţa Ion Meşter şi ardei umpluţi cu varză, şi conopidă şi murături asortate. Nu ştie cine şi cum le face – a auzit că ar fi ale unor unguri – dar e mulţumită că măcar uneori, când găteşte ceva mai special, poate să pună pe masă şi o farfurie cu murături făcute ca în casă.

Chioşcul de pe Fântânele

Proprietarul afacerii este, într-adevăr maghiar. Îl cheamă Karoly Sukosd, are 37 de ani, şi se ocupă de murături din 1995, când a terminat Armata. „Aveam nişte rude care făceau deja murături – ei au şi acum un chioşc la gară - şi ne-au dat şi nouă, adică mie şi părinţilor mei, reţetele. Am început să vindem în Grigorescu, într-un chioşc de pe strada Fântânele“, povesteşte el. Reţetele sunt din Ungaria, dar, pentru că ungurii preferă murăturile mai dulci, au fost uşor adaptate pentru piaţa din România. „Nu pot să spun că sunt de casă, pentru că le preparăm prin opărire şi punem în ele oteţ şi conservanţi. Gustul este dat de condimente, iar aici intervine secretul reţetelor“, spune Karoly. Timp de trei ani