Aflu uneori lucruri care ma lasa perplex si imi dau seama ca imaginatia mea de scriitor este extrem de saraca fata de ceea ce imi poate propune realitatea. In Statele Unite, citesc intr-o depesa a Agentiei France Presse, s-au inmultit agentiile care propun... mame de inchiriat. Mai precis, cuplurile care doresc sa aiba un copil, si care din diferite motive nu pot sau nu vor sa-l plasmuiasca pe cai naturale, pot recurge la ajutorul unor agentii specializate pentru a obtine serviciile unei "mame purtatoare de fetus". Cam 35.000 de dolari costa operatiunea.
Imaginati-va scena. Domnul si doamna intra in agentie, sunt primiti cu amabilitate de un agent, sunt invitati sa se aseze si li se inmaneaza, spre rasfoire, un catalog. Catalogul contine fotografii cu "tinere femei dispuse sa poarte un fetus", deci mame de inchiriat potentiale. Domnul si doamna isi dau cu parerea, se consulta. Pe cine sa aleaga? Doamnei ii place o tanara cu aer sportiv, domnul considera ca ar fi bine ca persoana care le va purta fetusul sa aiba un aer mai inteligent.
Dupa ce mama purtatoare de fetus este aleasa (pe multiple criterii), copilul este conceput in eprubeta (in vitro, cum se mai spune in limbaj stiintific), dupa care se trece la inseminarea artificiala a mamei inchiriate.
S-ar parea ca unele cupluri nu doresc sa o cunoasca, personal, pe mama provizorie care le va purta copilul. Ele asteapta doar livrarea bebelusului la capatul celor 9 luni de servicii loiale pe care le-au platit atat de scump. Alte cupluri prefera insa sa creeze o anumita relatie cu mama purtatoare de fetus (imaginati-va un picnic in trei, domnul viitor tata, doamna viitoare mama si mama provizorie care cloceste pruncul).
Hotarat lucru, nu mi-ar fi trecut prin minte niciodata sa scriu o piesa sau o nuvela pe un asemenea subiect. Acum, insa, o avalansa de imagini imi vine in minte. Imaginati-va ca
