Marţi, 13 – ghinion. Mihai Gâdea a demonstrat definitiv că nivelul său este mult sub nivelul mării. Până acum, şi-a camuflat cât de cât precaritatea intelectuală, morală şi profesională graţie formatului casnic al emisiunii pe care o realizează şi care e populată seară de seară, şapte zile din şapte şi 365 de zile pe an aproape exclusiv cu colegi din Antene şi personaje stipendiate de firmele lui Dan Voiculescu.

Într-un mediu atât de prietenos, până şi cele mai grave carenţe ale moderatorului pot fi mascate, după modelul fragilei întineriri a tenului când e îngropat sub stratul gros de pudră presărat înainte de intrarea în platou. Dar faţă în faţă cu Ungureanu, vraja care funcţiona-ceas cu interlocutori precum Ciuvică & Co. a dispărut.

Nu voi intra în detaliile umilirii lui Gâdea, de observaţii pe această temă s-a umplut până şi facebook-ul Antenei 3. Dar pornind de la interviul memorabil de marţi 13 martie aş face câteva scurte remarci.

Prima. Mihai Gâdea a demonstrat, în direct şi la propria emisiune, şi cred că e clar acum pentru toată lumea, că minte pe cartea de vizită şi în CV când se prezintă jurnalist. Nu mai este aşa ceva de foarte mult timp, în schimb cu fiecare prestaţie mai impinge puţin în mocirlă ideea de presă. Nu doar că subiectivismul său “felixian” a mai ieşit o dată în evidenţă, dar omului îi scapă inclusiv regulile elementare ale unui interviu, de pildă.

A doua. Mihai Gâdea şi-a făcut-o cu mâna sa. Umilirea de care a avut parte la o oră de maximă audienţă din partea unui invitat cu care avea, măcar din spirit de autoconservare, obligaţia de a fi precaut şi documentat are la bază tocmai convieţuirea senină a moderatorului cu minciuna de care pomeneam mai sus. A făcut greşeala vieţii lui tocmai pentru că se consideră jurnalist, deşi nu este mai mult decât un propagandist cu iz corporatist, după tiparul vremurilor noi. Doar a