Cu acest articol voi termina seria celor trei articole (vezi primul si al doilea) pe care le-am propus cititorului, dupa ce am invatat tot ce se putea invata intr-o saptamana in Piata Universitatii din Bucuresti. Marea problema pe care am identificat-o in discutiile pe care le-a avut @huniad cu 50-60 de oameni diferiti in Piata Universitatii este adanca prapastie dintre cei care cauta “pestii” si cei care doresc numai “undite” pantru a pescui acesti pesti. “Grupul revolutionarilor” incearca sa prezerve o situatie pe care majoritatea populatiei o vede ca o nedreptate, prezenta lor acolo este insa o alianta circumstantiala intre nemultumiti. “Grupul pensionarilor”, in majoritatea lor, protesteaza impotriva unor reforme neintelese (cea din sanatate) si impotriva faptului ca pensiile nu au fost indexate asa cum “scrie in lege”. “Grupul studentilor” este probabil cel mai eterogen, desi am crezut la inceput ca acolo vom gasi cea mai mare omogenitate de pareri. Majoritatea se plang de burse si spagile platite la camine, altii se plang de curicula si de profesori – majoritatea urasc sincer guvernul, care pentru ei este raul absolut. Ei nu au cunoscut ca maturi guvernarea Nastase, deci ceea ce isi amintesc sunt zilele mai bune cand “economia duduia” si caderea economica inceputa in 2009. Au fost si cei care ne-au amintit toate promisiunile neindeplinite ale guvernarii actuale si cam cine conform parerilor lor este vinovatul acestor promisiuni neindeplinite. Majoritatea oamenilor cu care am discutat considera Uniunea Europeana (UE) ca un factor al problemelor economice din Romania si nu ca o posibila rezolvare. Scepticismul fata de UE este poate echilibrat de faptul ca astazi exista o posibilitate reala de emigrare pentru cei tineri, bineinteles aproape nerelevanta la ceilalti. Faptul ca UE nu a reusit sa ne “rezolve” problemele coruptiei si nu a ajutat la reformele necesare n