Turismul cultural se practica in orice tara care se mandreste cu civilizatia si valorile ei. Poate fi o excelenta sursa de imagine si de profit. De ce nu si in Romania? De ce sa nu le aratam Turismul cultural se practica in orice tara care se mandreste cu civilizatia si valorile ei. Poate fi o excelenta sursa de imagine si de profit. De ce nu si in Romania? De ce sa nu le aratam turistilor germani orase sasesti, de ce sa nu ducem grupurile din Israel sa vada vechile sinagogi? De ce un sejur la mare n-ar putea include vizitarea vestigiilor arheologice din Dobrogea sau un tur la manastirile din zona Niculitel? Cand vine vorba de turismul autohton, insa, putine sunt agentiile care includ in pachetele lor si astfel de circuite, desi excursiile in strainatate nu duc lipsa de asa ceva. Pe vremuri, circuitele ONT includeau macar opriri la muzee. Acum, turism cultural inseamna doar cele cateva agentii care organizeaza pelerinaje prin Bucovina. Agroturismul a deschis o portita calatorilor pentru care vacanta nu inseamna doar casa si masa, dar si prilej de a cunoaste si a descoperi. Nu este insa suficient. Unii ar spune ca o piedica majora in calea turismului cultural este infrastructura, care lasa atat de mult de dorit. Imaginile fascinante din reviste si pliante sunt de multe ori obiective de neatins cand turistul se incumeta sa le viziteze pe cont propriu sau in grup organizat. Drumuri periculos de proaste, marcaje insuficiente, lipsa unui minim confort sunt regula. Mai-marii administratiilor locale ridica din umeri si scutura a paguba pusculita bugetului. Bani nu sunt si nu vor fi niciodata indeajuns. Putini edili isi bat insa capul ca sa gaseasca o solutie de pe urma careia sa profite si vizitatorul, si comunitatea din zonele cu potential turistic. Se invoca adesea dezinteresul turistilor pentru zonele cu incarcatura istorica sau culturala, fara sa se adauge ca acestea n