Reacţiile din mass-media au fost pentru prima oară extins critice, la unison. De ce s-a produs acum această aliniere?
Acest titlu s-a dat de mai multe ori în decursul mandatului lui Traian Băsescu, dar până acum era într-o oarecare măsură o exagerare jurnalistică. După declaraţiile preşedintelui de la TVR 1, când acesta a înfierat grupurile media ale lui Vîntu şi Voiculescu - dar şi, indirect, pe cel al lui Patriciu, prin menţiunea referitoare la Rompetrol -, reacţiile din mass-media au fost pentru prima oară extins critice, la unison. De ce s-a produs acum această aliniere? Balanţa au înclinat-o „Cotidianul“ şi Realitatea TV. După ce, în trecut, ele au beneficiat de un fel de „scutire de mogul“, prin clasificarea oarecum pleonastică de către preşedinte a lui Vîntu ca „oligarh financiar“ şi nu politic, acum au fost în egală măsură ţinta criticilor prezidenţiale.
Traian Băsescu este un om impulsiv, dar are o experienţă prea îndelungată şi un simţ politic prea dezvoltat pentru a se fi pus într-o astfel de situaţie din eroare. Ieri, în presă au existat voci dezolate, notorii, care au recapitulat susţinerea onestă acordată lui Băsescu pentru ca acesta să afirme că „le iese din gură propaganda mirosind a Rompetrol şi alta mirosind a bani de la FNI“. Dacă mergem pe ipoteza premeditării, putem conchide că preşedintele nu consideră că are nevoie de susţinerea presei. Pare periculos, dar la o privire mai atentă gestul se dovedeşte mai puţin riscant. Mass-media nu se poate indigna de declaraţiile prezidenţiale fără a le aduce la cunoştinţa publicului. Şi, în ultimă instanţă, cel care votează este publicul, şi nu redacţiile.
A contraria sau enerva presa se poate dovedi o socoteală bună chiar şi în cazuri mai bizare, precum inaplicabila lege Ghişe-Funar. Cei doi politicieni au fost supuşi unui bombardament critic de câteva zile de către ziar