„În acest moment nu cred că există o persoană mai emoţionată ca mine, mai mândră de cetăţenia sa, şi mai încrezătoare în ţara pe care o reprezintă!” - declara Elena Udrea la Shanghai, în momentul celebrei lansări a nu mai puţin celebrului brand de ţară.
Emoţia sa - dincolo de mândrie şi încredere - este cea mai de înţeles. Nu e puţin lucru să te prezinţi cu ceea ce s-a prezentat dânsa şi să adaugi apoi costul: aproape un milion de euro! Probabil că, de când ne bântuie criza, asta este cea mai curajoasă sfidare a bunului simţ: să arunci un milion de euro - chiar dacă nu sunt banii tăi, ci ai „ălora” de la UE - pe apa sâmbetei. Pentru că ăsta este rezultatul practic al producerii acelui brand, asumat dealtfel şi de creatorii săi: să convingă un eşantion limitat de turişti curioşi să viziteze o ţară despre care nu se ştie mare lucru, până şi localizarea prin brand fiind extrem de aproximativă. Carpaţii sunt pentru România la fel de tipici ca Alpii pentru Luxemburg sau Anzii pentru oricare ţară din America Latină.
Nu revin cu plăcere asupra acestei teme pe marginea căreia s-a divagat şi s-a aberat deja prea mult. Cred însă că România are nevoie de un brand, de o etichetă care să o definească în ochii lumii. Nu cred însă că pentru aceasta era nevoie să vină o firmă spaniolă care, pe prea mulţi bani, să ne spună ceea ce dealtfel ştiam foarte bine.
Probabil că puţine ţări dispun de un patrimoniu natural de frumuseţea şi diversitatea celui de care dispunem noi. Dar, în acelaşi timp, cred că în puţine alte ţări acest patrimoniu este atât de puţin accesibil - ca informaţie, dotări, mijloace de transport şi cazare - precum al nostru.
În aceste condiţii a-i invita pe alţii să vină sună, practic, ca o bătaie de joc. Am constatat deunăzi cât e de complicat pentru un bucureştean să ajungă la parcul din Comana, unde, la 30 km de Bucureşti există o incredibilă
