Se tot vorbeste de evaziune fiscala. De ce nu reuseste statul s-o starpeasca. Ca de aici ar putea veni banii pentru sanatate, educatie si investitii.

Fara sa fiu economist, nu-mi pot opri cateva ganduri.

Ce procent din activitatea de prestari servicii este fiscalizata in Romania? Cabinete medicale private, stomatologice, avocati, cabinete cosmetice si de tot felul de masaje, ziaristi, artisti, manelisti, spalatorii de masini, de service auto, toata puzderia de mici afaceri de prin apartamente de bloc, terase, restaurante, stranduri, cafenele, etc., etc., dau ele bonuri fiscale la fiecare prestatie? Aiurea. Odata a indraznit cineva, Costel Busuioc, sa ceara bon fiscal la o spalatorie de masini si s-a ales cu o bataie sora cu moartea.

Contributii la fondul de sanatate platesc vreo cinci milioane de contribuabili si apeleaza la servicii medicale, cel putin de urgenta, vreo 18 milioane. Iar munca la negru, nefiscalizata, se ridica la circa 1,5 milioane persoane.

Agricultura este aproape in totalitate nefiscalizata, in ciuda numerosilor intermediari care se afla pe lantul distributiei produselor agricole.

Dar avem pretentia ca statul sa „dea” cat mai multe servicii gratuite, (educatie, sanatate, subventii la caldura, la transport, pensii, salarii bugetare, etc.).

Daca am compara suma tuturor cheltuielilor pe bunuri si servicii, facute in Romania intr-un an,  cu suma tuturor veniturilor fiscalizate, ce credeti ca ar iesi? Stie cineva cifrele astea din raportarile statistice ale INS? Nu mai pun la socoteala ce se cheltuie pe la Paris si in alte mari orase sau statiuni. De ce nu  face populatia mare tapaj la reduceri de salarii si ajutoare? Pentru ca multi dintre cei  care le pierd au destule rezerve, inclusiv rezultate din evaziune si munca nefiscalizata.

De unde sa dea statul? Din imprumuturi, tiparire de moneda, pacaleli pe te