Cristian Crisbăşan a fost mulţi ani, la începuturile "Ziarului de duminică", un colaborator permanent. A semnat, între altele, rubrica "Kitschul nostru cel de toate zilele". Textele apărute în ziar au fost adunate mai târziu în două volume care au dispărut aproape instantaneu de pe piaţă. Crisbăşan era un tânăr fermecător - acum nu mai este atât de tânăr, dar a rămas fermecător -, cu umor, idei limpezi şi exprimări superbe. E pasionat de fotografie, dar din păcate e mai cunoscut în străinătate decât la noi. Despre pasiunea sa vorbeşte cu căldură în acest interviu.
- Cristian Crisbăşan, ce îţi este mai aproape de suflet - fotografia, scrisul, filmul?
- Toate trei. Şi dacă fotografiez şi scriu, recunosc că mi-ar plăcea să fac şi film. Sau chiar să joc într-un film. Scris şi regizat de Cristi Puiu. Sau scris împreună şi regizat de el.
- Să vorbim întâi de fotografie. Am prezentat în urmă cu câţiva ani în "Ziarul de duminică" admirabilul tău album "Digital Sessions" (DAAB, Koln, 2005). A mai apărut ceva nou? Pregăteşti ceva nou?
- Da, în 2007 am fost inclus (cu 4 fotografii) în antologia "The New Erotic Photography" publicată de Taschen USA. Apoi, în 2010 mi-au fost publicate tot 4 imagini în antologia "NUDE Photography" publicată de "LOFT Publications" din Barcelona. Urmează o apariţie într-o nouă antologie Taschen - "The Big Book Of Vulva" - probabil în 2012. Asta îmi dă un motiv special de bucurie, pentru că de acum înainte, dacă mă mai întreabă vreun puritan îngust la minte şi bigot de ce fotografiez femei goale, am să-i răspund că fac asta fix din acelaşi motiv din care o mare editură internaţională ca Taschen a publicat un album de artă numit "Marea Carte A Vulvei".
- Care este lucrul cel mai ascuns, mai greu de aflat, mai minunat pe care l-ai aflat fotografiind femei, mai ales femei goale?
- Că în fiecare femei