N.T. a locuit, pina acum un an, in Roman. Tinarul, in virsta de 21 de ani, este plecat acum in strainatate. De acolo, ne-a povestit tragedia vietii lui, inceputa la virsta de 16 ani Ca si cum ar povesti despre altcineva, N.T. imi spune cum a devenit dependent de heroina. Acum face parte din cele doar doua procente de consumatori de heroina, vindecati. Are trei ani de cind nu si-a mai injectat "otrava". Nimeni din anturajul sau, cu exceptia parintilor, nu a stiut. A parasit Romanul in urma cu un an si jumatate. Traieste in Belgia, impreuna cu tatal si mama sa, care au plecat acolo la munca. Povestea lui trebuie sa fie un semnal de alarma tras celor pentru care consumul de droguri este o tentatie, dar si o incurajare spre vindecare, pentru cei care au cazut deja in mrejele drogurilor si au devenit dependenti. Cele ce urmeaza ne-au fost relatate prin Internet, sub incidenta anonimatului. "In vara anului 1997, impreuna cu doi veri din Brasov si citiva prieteni de-ai lor, am plecat la Costinesti. Era prima oara cind plecam la mare fara parinti. Eram incintat si, pentru prima oara, ma simteam liber. Am inceput sa "batem" discotecile, in speranta ca vom "agata" si noi ceva. Am avut noroc si am intilnit patru tipe din Bucuresti. Daca as fi stiut ce avea sa urmeze, m-as fi urcat in primul tren si as fi plecat spre casa. Regret si acum ca nu am facut-o, insa atunci totul era bine. In seara aceea, nu s-a intimplat nimic neobisnuit, doar ca tipele s-au atasat foarte repede de noi. A doua zi, ne-am intilnit din nou cu ele si, seara tirziu, pe o plaja mai ferita, a inceput cosmarul. Cele doua sticle de votca pe care le adusesem cu noi s-au terminat repede, fiind impartite intre opt oameni. Cind am ramas "pe uscat", fata care era cu mine m-a intrebat daca as vrea sa ma simt mai bine ca oricind. Gindindu-ma la cu totul altceva, i-am raspuns, fara ezitare, afirmativ. A scos o tigara