Data de 31 august a marcat in Malaiezia semicentenarul "Merdeka" – obtinerea independentei dupa mai mult de 400 de ani de colonialism. Poate ca lupta pasnica, nonviolenta a malaiezienilor nu s-a bucurat de atentia de care a avut parte miscarea lui Mahatma Gandhi in India, dar ceea ce a realizat Malaiezia de atunci este absolut impresionant si poate servi lumii intregi atat ca lectie de economie, cat si ca model de constructie a unei societati dinamice, multirasiale, multietnice si multiculturale.
Cifrele vorbesc de la sine. Atunci cand a devenit independenta, Malaiezia era una din cele mai sarace tari ale lumii. Conform cu putinele date relevante serioase, PIB-ul Malaieziei (in termeni de paritate a puterii de cumparare) era comparabil cu cel din Haiti, Honduras si Egipt si cu circa 5% mai mic decat cel al Ghanei. Astazi, venitul pe cap de locuitor din Malaiezia este de 7,8 ori mai mare decat cel din Ghana, de peste 5 ori mai mare decat cel din Honduras si de peste 2,5 ori mai ridicat decat cel al Egiptului. In materie de crestere economica, Malaiezia este in plutonul fruntas, alaturi de China, Taiwan, Coreea de Sud si Thailanda.
Mai mult decat atat, de beneficiile cresterii a profitat societatea malaieziana in ansamblul ei. Pana in 2010 statul vrea sa elimine saracia acuta, iar rata generala a saraciei a scazut la 2,8%. Malaiezia a reusit intr-un mod remarcabil sa reduca decalajul economic ce separa diversele grupuri etnice si a facut asta nu prin plafonarea veniturilor mari, ci prin ridicarea celor scazute.
O componenta insemnata a succesului in reducerea saraciei a fost capacitatea sporita de creare de locuri de munca. In timp ce somajul este o problema in cea mai mare parte a lumii, Malaiezia importa forta de munca. In cei 50 de ani de independenta, au fost create peste 7,2 milioane de locuri de munca: o crestere de 261%, care ar echi
