Spuneam cu jumatate de an in urma ca Ada Lupu (Maria Adriana Hausvater) mai are de trecut un hop, la directia Teatrului National din Timisoara: Festivalul Dramaturgiei Romanesti, ajuns in acest an la a XII-a editie. Sa nu o lungim: a facut-o! Dupa trei premiere notabile in nici un an de zile (Radu Afrim, Radu Apostol, Alexander Hausvater), dupa un festival cu o agenda si vasta si serioasa, dupa pro-punerea de reabilitare arhitectonica si administrativa a cladirii in care, acum, functioneaza teatrele de limba romana, maghiara si germana, plus Opera, la care se adauga si promisiunea de incepere rapida a lucrarilor la sala studio, dupa evidenta augmentare a participarii elitei intelectuale timisorene la viata teatrului, Ada Lupu pare a fi unul dintre cei mai eficienti directori de companie teatrala din peisajul romanesc actual. Peisaj, de altfel, cam jalnic, pe care deciziile concursurilor din ultimii doi ani l-au facut si mai discutabil.
- intre evenimente
Primele si ultimele doua dintre cele noua zile ale festivalului s-au asezat, norocos, sub semnul evenimentului. Autorii se numesc (in ordinea „intrarii in scena“): Alexander Hausvater, Savina Yannatou si Valère Novarina. Asadar: teatrul propriu-zis, muzica si dramaturgia, toate la superlativ.
Editia de anul acesta s-a deschis cu premiera spectacolului Athénée Palace Hotel in regia lui Alexander Hausvater, productie a gazdelor, miscare strategica reusita si ca politica (repertoriala), si ca dimensiune a unei noi provocari adresate de catre directorul de scena. Un spectacol neoclasicist, asa-zicind, pastrind cu strictete celebra unitate de timp (21 iunie 1940), de loc (hotelul din centrul Bucurestiului) si de actiune – ei, aici e-aici! Exuberanta regizorala transforma pilula amara a istoriei intr-o lectie despre absurd, radacinile dar si puterea lui de perpetuare. Daca provincia repeta, la scar