Renuntand la balast, in termeni de decor la fetele de masa colorate, la lazile ce aduc a cosciuge, ori la orhideea neinspirata din bentita poetei (si inlocuind-o cu orice altceva, o pana, o floare din tafta), iar in termeni de regie la imaginea stop cadru de film american vechi, retinand papusa cu capul pe jumatate sfarmat, aducand la un numitor comun realismul si tendintele expresioniste, printr-o mai atenta cizelare si dozare a elementelor deja numite (decor, joc fardat, imagine), spectacolul ar putea deveni mai interesant. De ceva vreme, am parte inevitabil si de piese care nu reprezinta constructe regizorale, unele riscand sa se piarda in spectacole terne, fara regie, altele constituindu-si mize diferite (redarea cu subtilitate psihologica a anumitor stari psihologice ale omului). Acestea din urma sunt oportune pentru afirmarea unor actori, pentru a le putea remarca evolutia ori pentru a observa in ce masura (daca) si-au depasit nivelul cu care ne-au obisnuit pana acum. E cazul celei mai recente montari a lui Bogdan Ulmu de la Ateneul Tatarasi, "Un barbat si cam...multe femei" (premiera 23 noiembrie), dupa comedia lirica (Un barbat si mai multe femei) scrisa inainte de caderea comunismului de Leonid Zorin, dramaturg sprijinit la o varsta destul de frageda de Maxim Gorki. Din distributie fac parte actorii: Aurelian Balaita (ASG), Laura Bilic (sotia & co.), Erica Moldovan (poeta & co.), Roxana Durneac (fiica & co.). Aurelian Balaita se achita cumva de rolul barbatului, care se autodescopera ca barbat si descopera femeia abia tarziu la maturitate, dar nu-mi pot explica alegerea regizorala a actorului care se lupta cu personajul masculin decat dupa criteriul varstei reale a respectivului, ceea ce nu e suficient. El incearca sa fie convingator, dar nu exceleaza prin nimic anume. Nu se petrece la fel in cazul interpretelor de roluri feminine, Laura Bilic si Erica Moldo