Lucian Postu Pentru cititorii specializati in limba gimnastica, o precizare: "iacobinul" nu e un instrument muzical inrudit cu clavecinul, nici un calugar din confreria Sfantului Iacob, ci un membru al unei grupari radicale din vremea Revolutiei Franceze. Un radical, adica, fara mama, fara tata, doar cu pusca incarcata (cei cu naturelul simtitor sunt rugati sa scuze rima). Dupa ce-am explicat ce fel de planta e iacobinul, sa trecem la subiectul propriu-zis: "Sunt toti turnatorii Securitatii o apa si-un pamant?". Altfel spus, merita acelasi tratament toti cei care au semnat un angajament de colaborare cu Securitatea? In ultimul sau articol din "Ziarul de Iasi", Valeriu Gherghel sustine ca da. Toti cei care au colaborat cu Securitatea ar fi, conform opiniei impetuosului publicist, niste scursuri jalnice, demne de dispretul perpetuu al celor nepatati. Recunosc, fara nici o urma de strategie retorica: am ramas destul de uimit de aceasta condamnare unilaterala, fara drept de apel. Mai ales fiindca ea vine de la un om cu simtul nuantelor si cu un spirit analitic suficient de dezvoltat.
A, linistiti-va: de la recentele mele articole despre turnatorul Andrei Hoisie, nu mi-am schimbat deloc sistemul de valori. De joia trecuta si pana azi, n-a venit nici vreun securist care sa ma sperie cu ceva, nici vreun turnator care sa ma imbie cu cine stie ce avantaje, care sa ma transforme, brusc, intr-un aparator al colaboratorilor Securitatii. Fiti pe pace, deci: nu de apararea turnatorilor e vorba. Ci de un minim simt al proportiilor. De un minim efort intelectual si moral. Pe scurt: o canalie absoluta, care a nenorocit zeci sau sute de oameni, in schimbul diferitelor avantaje, poate fi pusa alaturi de un nenorocit care a semnat, de frica, un angajament, si apoi n-a turnat pe nimeni, ori a dat doar referinte pozitive? Altfel spus, Mona Musca ori Carol Sebastian pot