O moneda care nu are in spate o politica economica unitara nu poate supravietui, declara fostul director al FMI, Dominique Strauss Kahn, anul trecut la Bucuresti. Era un avertisment pe care insa nu l-a prea luat multa lume in seama. Dar iata ca el se dovedeste profetic. Caci aceasta este marea problema a euro. Ani de zile, sub umbrela comoda a monedei comune fiecare tara membra a uniunii monetare a facut cam ce a vrut.
Adica tarile din jumatatea nordica a continentului au respectat regulile si au contribuit tot mai mult la bugetul comunitar. Sa nu uitam ca Germania aduce o cincime din PIB-ul Europei. Statele din sudul continentului au consumat tot mai mult peste ceea ce produceau, s-au bucurat de o bunastare nesustenabila, pe datorie. O datorie cu mult mai mare decat cea permisa de tratatul european. E drept, pentru asa ceva exista sanctiuni, insa greu de aplicat si mereu evitate, caci nimeni nu vedea niciun pericol. Dar dezechilibrele din fundatia euro se agravau constant.
Si a venit criza. "Sudicii" au inceput sa gafaie, n-au mai gasit bani pentru a-si finanta deficitele uriase si au luat in brate solidaritatea, adica dreptul lor de a fi ajutati de "banosii" de la nord. Iar acestia au fost nevoiti sa-i ajute, legati fiind de ei prin euro. Daca Grecia era lasata sa pice, tragea dupa ea euro. Si de aceea a fost salvata chiar impotriva vointei ei. Spania, Italia si Portugalia nu sunt nici ele departe.
Dar nordicii s-au saturat sa plateasca prostiile altora si conditioneaza acest ajutor de reguli noi. Germania, sustinuta de Franta si Polonia, doreste o disciplina financiara ... nemteasca in toata zona euro, adica deficit maxim de 3%, un nivel de indatorare publica de cel mult 60% din PIB si sanctiuni automate pentru cei care incalca regulile. Mai mult, Germania doreste chiar o uniune fiscala, care ar stirbi insa din suveranitatea sta