Ordonanta plutonierului Capau • Sa fii prost, egoist si sa ai o sanatate buna sunt trei cerinte pentru a fi fericit, desi daca prostia lipseste, celelalte nu mai conteaza. (Gustave Flaubert)
Unchiu Ion este pensionar de stat. Are o pensie de zece ori mai mare decat oricare ceapist doldora de norme. "Toata viata a muncit din greu" spunea nevasta-sa Ileana, mandra de nu-i ajungeai nici cu prastina la nas. Fusese paznic la Militie; de, a si avut ceva cu bransa: "a fost - in armata (!?!) - sergent de securitate", mai completa muierea. ("- Veselar, fa, la racani!", o intepa tata.) Pensia de stat era mare, dar bagam de seama ca se dadea chiar "pentru stat". Ca cea pentru munca era mica si o primeau doar prostii care au dat cu sapa toata viata. Ei, dar nici paznic la Militie nu era tocmai usor. La asfintitul soarelui, unchiul Ion pleca la Post: taia lemne, sapa gradina, matura ograda si umplea (cu apa) caldarile cucoanei "comandantului". Plutonierul Capau locuia la etaj si-i placea tare sa i se spuna "Comandantul", iar primarul, codos a-ntaia, mirosindu-l, ii canta si el in struna. Dealtminteri, avea mari perspective de cariera ca facea treapta intaia la agricol-comasat (era intr-a noua), mai inainte fiind ani buni tractorist de brazda. Inainte de miezul noptii, unchiul Ion se culca pe canapeaua din holul de jos, arareori intamplandu-se sa-i fie somnul tulburat de ceva. Si uite asa ii trecea serviciul. Astazi lucrurile stau cam la fel, doar ca Postului ii zice "de politie", iar paznic este unul mai tanar, numai bun de munca "la stat". Insa, cu democratia asta, Simion (Sanion, pentru consateni), carcotasul comunei, o mai face pe nebunul intrebandu-se cu voce tare ca de ce Politia, care "ea" trebuie sa ne pazeasca pe noi, este pazita de un handralau tot pe banii nostri...
Ordonanta plutonierului Capau • Sa fii prost, egoist si sa ai o sanatate