În condiţiile unei economii stabile, criza politică ar rămâne la nivelul a ceea ce ea este, de fapt, în statele occidentale: un joc pentru putere şi nimic mai mult. În mod previzibil, criza politică se prelungeşte. Formula de cabinet Croitoru a fost respinsă ieri în Parlament, astfel încât preşedintele va fi nevoit să facă o altă nominalizare. Mulţi prezintă această criză politică drept un fel de apocalipsă pentru România. Dacă stai să asculţi dezbaterile televizate, ai senzaţia că mâine-poimâine ţara va înceta să se mai mişte şi cu toţii vom încremeni până ce criza politică va fi fost rezolvată. Profund greşit!
Un câştig al ultimilor 20 de ani de democraţie este tocmai acela că ţara continuă să se mişte indiferent de ceea ce se întâmplă la Palatul Victoria sau la Palatul Cotroceni. Problema României este că economia nu a ajuns încă să fie suficient decuplată de politic, iar această mişcare independentă a unui domeniu faţă de celălalt nu este încă suficient de amplă. În condiţiile unei economii stabile, a unei situaţii financiare previzibile, a unei reţete pe termen lung privitoare la taxe şi impozite, criza politică n-ar impresiona pe nimeni şi ar rămâne la nivelul a ceea ce ea este, de fapt, în statele occidentale: un joc pentru putere şi nimic mai mult.
În România ne lipseşte tocmai această previzibilitate, care înseamnă - deopotrivă pentru investitorul român sau pentru cel străin - că, indiferent de Guvern, de preşedinte sau de alte structuri politice, condiţiile lui de afaceri vor fi aceleaşi şi mâine, dar şi peste trei ani. Previzibilitate mai înseamnă că un dezvoltator, indiferent de domeniu, îşi poate întocmi bugete de termen lung, care să-i permită să anticipeze cu suficientă precizie unde va fi afacerea lui peste o lună, peste două, peste un an şi peste doi... Crizele politice nu stârnesc atâta isterie şi atâtea emoţii în statele