Chiar dacă nu s-a născut în Sălaj, ci în judeţul vecin, Cluj, Alexandru Vaida Voevod are legături strânse cu judeţul nostru. Vărul său primar, preotul Gavril Vaida, a fost bunicul mamei lui Corneliu Coposu.
Alexandru Vaida Voevod a fost unul dintre liderii marcanţi ai Partidului Naţional Român din Transilvania, apoi al Partidului Naţional Ţărănesc, debutând ca politician ca un ferm susţinător pentru drepturile naţionale a românilor din Ardeal. El a ocupat timp de trei mandate funcţia de preşedinte al Consiliului de miniştri, remarcându-se şi la conducerea Ministerului de Interne şi a Ministerului de Externe. A sprijinit regimul autoritar al regelui Carol al II-lea, după instaurarea monarhiei autoritare fiind numit consilier regal.
În 1 decembrie 1918, a participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, unde el devine membru al Consiliului Dirigent, pentru a pregăti unificarea administrativă cu Vechiul Regat şi s-a numărat între cei patru delegaţi ardeleni (alături de Vasile Goldiş, respectiv episcopii Iuliu Hossu şi Miron Cristea) care au adus regelui Ferdinand I Rezoluţia Unirii pentru a fi ratificată.
Potrivit istoricului sălăjean Marin Pop, intrarea lui Vaida Voevod în masonerie are loc în 1919, în timpul Conferinţei de pace de la Paris. El este primit în loja masonică intelectuală „Ernest Renan”. În calitatea lui, recunoscută, de membru al Marelui Orient, Vaida a avut prilejul să trateze cu Georges Clemenceau şi cu George Lloyd. La 21 iunie 1923, Vaida-Voievod a fost ales Membru Emerit al Suveranului Sanctuar al României (cu gradul 33), iar în 1928 a fost ales Mare Orator Adjunct.
Istoricul sălăjean spune că Vaida Voevod a încercat să îl convingă şi pe Iuliu Maniu să se înscrie în masonerie, însă liderul Partidului Naţional Ţărănesc nu a fost interesat de apartenenţa la această organizaţie.
Un alt sălăjean
